Lectii de viata 2

La cererea expresa a publicului (mai exact a unei singure persoane, anonime), m-am decis sa "dau" a doua lectie de viata.

Lectia "Cum spui tu"

Doua persoane au o altercatie. La un momentdat, una dintre ele aparent "cedeaza", folosind o expresie "ca din pom": Da, e cum spui tu, asa e...

Ce vrea aceasta replica sa exprime? Va spun eu. Nu, nu e cum spui tu, normal, dar ma exasperezi la culme si vreau sa scap de tine mai repede sau Fir'ar...ai dreptate...dar daca spun "cum spui tu" o sa iti dea impresia ca nu ai dreptate, dar o spun doar ca sa scap de tine.

Ca sa sintetizez, expresia de fata e fie o prescurtare de la "nu e cum spui tu", fie un scut pentru adevarul intuit, stiut, mirosit etc. Rostul acestei vorbe? In definitiv, niciunul. Pentru ca, dupa aparitia unui "cum spui tu" intr-o divergenta, fie aceasta devine si mai aprinsa, fie cel acuzat de "a avea dreptate" isi construieste un demon al urii si al dezgustului si in special al detestarii in interiorul sau, pe care il va descatusa cand acuzatorul se asteapta mai putin.

O vorba aparent impaciuitoare, aceasta totdeauna sporeste irascibilitatea partenerilor de discutie si niciodata nu conduce la liniste interioara. Este doar un mod de a prelungi si adanci o cearta care s-ar putea termina dupa 5 minute, nu dupa 5 ore (zile, luni, ani, secole) in care partenerii isi raspund numai "cum spui tu", "asa e", "da, da, ai dreptate", etc.

Deci, asadar, prin urmare si in concluzie, este inutila folosirea unei expresii ca si "cum spui tu" deoarece nu conduce la nimic concret, si, pe deasupra, e si cliseica. In alte cuvinte, nu dati dovada de cultura si inteligenta prin folosirea ei.

Atat pentru lectia de azi. Va mai astept si data viitoare.

:)